marți, 14 ianuarie 2014

Tehnomitologie (sau Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba)

Mă confrunt de multe ori cu faptul că unii obișnuiesc să exagereze posibilitățile calculatorului. În viziunea acestora calculatorul poate rezolva orice problemă, trebuie doar de știut pe care butoane de apăsat.

Îmi aduc aminte multe cazuri...

1. Cazul unui director de școală (sau poate adjunct, nu mai țin minte) care vroia de la un profesor de informatică ca acesta, fiindu-i puse la dispoziție informația despre clase și obiectele din programul școlar, să-i genereze cu ajutorul calculatorului în cîteva minute orarul optim.

2. Cazurile cu descărcarea de cîntece, cărți, modele de documente din internet. Atenție la verb, nu „găsește” acest cîntec pe net ci „scoate” acest cîntec de pe net.

Interesant prin ce se deosebesc acești oameni de strămoșii noștri care considerau că fulgerele sînt trimise de zei drept pedeapsă pentru nesupunere? Răspund: prin multe. Dar e cert că au în comun aceeași problemă: cunoștințe superficiale privind mecanismele interne ale sistemelor observate.

3. Cazul cu tehnologiile informației în educație. Aud deseori exclamați de genul „O! Da! calculatorul în educație va schimba lucrurile spre bine” sau „Elearning... uau!” mai degrabă, atenție poate să muște! Tehnologiile informaționale rezolvă anumite probleme, dar au și ele problemele lor. Și în final... ajungem să folosim tehnologiile doar de dragul tehnologiilor.

P.S. Ar fi bine să conștientizăm frontiera între ce poate cu adevărat calculatorul și ce credm noi că poate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu